Multi pescari iubesc crapul si al sau pescuit specific cu methodul insa si mai multi cred ca adevaratul test al pescarului este pe rau. Daca locuiesti in sudul tarii atunci cu siguranta batrana doamna, Dunarea, ti-a luat mintile si nu te lasa sa pescuiesti alte ape in sezon.

Pescuiesc cu mare placere orice rau cu feederul, varietatea speciilor de pesti si incercarile prin care trec fiind motivul. Iubesc mofturosii scobari si delicatii morunasi dar si porcusorii, belditele si ocazionalele vaduvite, atunci cand pescuitul este foarte dificil. Sa nu uitam ca iesim pe malul apei pentru “incantarea sufletului” si “lupta” cu partenerii nostri de joc.

In pescuitul pe rau imi place sa folosesc lansete mai lungi si in special lungimea de 3.9m pentru un control mai bun al pestelui si al firului daca conditiile de la fata locului imi permit. Actiunea lansetei pentru mine este extrem de importanta si musai trebuie sa fie tapetata cu blandete, pe varf si uneori chiar si pe partea mediana, mai ales in momentele in care suntem obligati sa folosim fire extrem de subtiri.

Mulineta ce echipeaza lanseta are nevoie de forta si de o frana ce poate sa-mi protejeze si cel mai subtire forfac. Clipsul este un element pe cat de mic pe atat de important, pescuitul precis fiind responsabil de cele mai frumoase poze.

Sunt un pescar ce stie ca nu exista lanseta ideala si totodata un “cautator” de actiuni de lansete, potrivite diverselor momente intalnite pe apa.

In sezonul trecut pe Dunare,in toamna, am testat atat pe mana mea cat si pe cea a partenerului de pescuit, o lanseta, pe nume Garbolino Supra Feeder, de 3.90m lungime cu o putere de aruncare pana in 150g. Lanseta am echipat-o cu o mulineta apartinand aceluiasi brand, Garbolino Supra Feeder 5000 FDM, mulineta ce vine echipata cu doua clipsuri metalice pe tambur.

Bun, bun si la ce ajuta aceasta gaselnita, de ce nu ar fi deajuns un singur clips? Pai treaba este super simpla: stim cu totii ca dupa ce am sondat si gasit locurile dorite, pentru mine fiind al doilea si al treilea prag, nadesc mai mult in cel de-al treilea prag pentru momentele de dupa ora 11.00, eu incepand pescuitul undeva in jurul orei 07.00. Ori la aceasta ora pestii se plimba pe langa maluri si in primul prag. Cu un cos mai mic in volum, putina nada si cativa viermusi imi fac de cap in primul sau al doilea prag folosindu-ma de al doilea clips pentru pastrarea distantei. Dupa ce tresaturile dispar si soarele urca sus pe cer, ma retrag pe vadul clipsat initial, din cel de-al treilea prag, acolo unde prind deobicei majoritatea pestilor dintr-o zi intreaga de pescuit. Ca o scurta paranteza, acelasi lucru il fac si pe lac cand pescuiesc la method ori la cosulet.

Intorcandu-ma la partida mea din toamna, pot spune ca Supra Feeder-ul a trecut testul in momentul in care a reusit sa scoata ceva platici la kilogram cu forfac de 0.11mm de la 6m adancime si cosulet de 125g, carligele folosite fiind de dimensiuni reduse cu sarma subtire, 16 si 18, momeala fiind un vierme.

Partenerul meu s-a distrat de minune cu acest combo dupa ce mi-a “furat” si vadul cu ale mele nadite platici, eu bucurandu-ma de expresia fetei sale dupa fiecare peste.

In partidele ce au urmat am impartit frateste acest combo cu partenerul meu, eu cautand sa aflu ce are are dosebit aceasta lanseta, daca are, el cautand sa o cabreze cu vreun peste mai rasarit. I-am spus ca foarte important in pescuitul pe rau este si tinuta lansetei sau modul in care aceasta se curbeaza si pe ce lungime, in momentul asteptarii trasaturii. Acest lucru si cu abilitatea lansetei de a detecta si cele mai fine trasaturi sunt caracteristici importante atunci cand imi achizitionez o lanseta de feeder.

Si voi ati trait cu siguranta momente in care trasaturile pestilor erau foarte discrete, un “bing” si-atat…si dupa 10 minute de asteptare, in carlig un “monstru” de o schioapa isi facea aparitia. Multi dintre voi, ca si mine de altfel, v-ati gandit ca poate lanseta nu este destul de sensibila pentru a seziza trasaturile fine ale acestor “delicati” insa va asigur ca problema in acest caz este lungimea forfacului ori montura insasi, nu lanseta. Cum de am ajuns la aceasta concluzie? Pai multi viermi sparti am gasit in carlig fara sa vad nici macar o tentativa de trasatura…si-am inceput sa schimb lungimea forfacului, tipul de montura folosit trecand de la montura culisanta la montura pater noster, si mofturosii scobari au inceput sa se arate, caci ei erau vinovatii. Intelegand acest lucru am invatat sa privesc cu alti ochi lansetele.

Lansetele sunt prelungiri ale mainilor, ale simturilor noastre deci trebuiesc alese cu atentie. Mulinetele sunt “masinarii” de precizie ce trebuiesc a completa perfect, combo-ul cu care noi, vanatorii de vise, umblam pe malurile apelor in cautarea exaltarii si a linistii in acelasi timp.

De sunteti in cautarea unui astfel de combo aruncati o privire pe caracteristicile celui descris in randurile de mai sus. Ar putea fi si pe mana voastra!